Au trecut trei luni de la prima discuție despre proiectul comun, iar pe grupul de mesaje nu s-a mai scris nimic de două săptămâni.
Au trecut trei luni de la prima discuție despre proiectul comun, iar pe grupul de mesaje nu s-a mai scris nimic de două săptămâni.
Am observat că cei mai mulți dintre noi ne întoarcem la o activitate lăsată deoparte exact cum intrăm într-o casă închisă de mult timp:
Ai terminat montajul și sub șezut găsești o manetă, o rotiță și poate încă o comandă. Tentația este să le încerci pe toate până
Cutiile sunt încă pe hol, cana cu pixuri a ajuns cine știe unde, iar pe laptop s-a deschis deja a treia filă cu „oferte
Trenul pleacă la nouă și zece, ajunge într-o oră, iar tu ai deschis laptopul cu o intenție clară: până la destinație, planul pentru noul
Luni dimineața ți s-a spus că de acum te ocupi tu de un domeniu pe care îl știai doar pe jumătate: poate achiziții, poate
Primul mesaj despre prognoza de ninsoare ajunge, de obicei, într-o marți, iar de joi se strânge toată lumea în jurul aceluiași utilaj care stă
Marți dimineață, între prima cafea și primul telefon, ai de ales: furnizorul vechi, cu care știi la ce să te aștepți, sau cel nou,
Într-o seară, căutând altceva, dai peste caietul în care scriai zilnic acum doi ani. Sau peste ghetele de alergat, încă legate cu șireturile pe
Duminică, la prânz, mama lui a pus masa pentru șase, iar tu ai ajuns cu o prăjitură cumpărată din colț și cu stomacul strâns
